La treizeci de ani de la trecerea ei in nefiinta, la Muzeul Geologic din Bucuresti a avut loc in ziua de 25 noiembrie a.c., comemorarea celei care a fost prima femeie inginer din lume. Manifestarea a fost organizata de Institutul Geologic al Romaniei, Asociatia Generala a Inginerilor din Romania si Fundatia "Prof. ing. Ion Basgan".
Manifestarea s-a bucurat de participarea unui public numeros format din fostii colaboratori, foste eleve de la liceul unde a predat ca profesoara, membri ai familiei si persoane care au cunoscut-o.
Opera stiintifica si viata sa exemplara au fost evocate de {erban Veliciu, director IGG, Radu Dimitrescu, membru al Academiei Romane, Paul Basgan, vicepresedinte al Fundatiei, Nicolae Diaconescu, director al Muzeului Tehnic din Bucuresti, Mihai Olteneanu si Maria Zamfirescu, fiica savantei inginer.
Reamintim ca Elisa Zamfirescu s-a nascut intr-o familie cu 11 copii, dintre care cei opt ajunsi la maturitate au devenit personalitati ale stiintei si culturii romanesti. Din liceu si-a format idealul de a deveni inginera, insa nu a fost primita la {coala Nationala de Poduri si {osele din Bucuresti, care nu admitea decat studenti, avand un regim militarizat. Fetele nu erau admise la nici o scoala tehnica superioara din tarile europene. Conditionat a fost acceptata la {coala Superioara Tehnica de la Berlin, ca o exceptie. |n 1912 a primit diploma de inginer, devenind prima femeie care a obtinut acest titlu din Europa, fapt consemnat de ziarele din epoca, dar si prima inginera din lume.
A lucrat timp de 42 de ani la Institutul Geologic al Romaniei, ca sefa a laboratoarelor, aducand o contributie exceptionala la cunoasterea bogatiilor subsolului romanesc. |n timpul vietii a fost cunoscuta de publicul din tara si strainatate prin intermediul presei. Despre ea s-au publicat zeci de articole in presa scrisa, a fost omagiata de posturile radio si TV in fiecare an, s-au facut filme si s-a scris o carte.

Mihai Olteneanu


PE MINE MA IMPRESIONAT SA CAUT DESPRE PRIMA FEMEIE INGINER ELISA ZAMFIRESCU

external image foto_ing.jpg
Elisa Leonida Zamfirescu
Un ideal implinit
Elisa s-a nascut la Galati, in ziua de 10 noiembrie 1887, intr-o familie cu multi copii. Tatal ei, Atanase Leonida, a fost ofiter de cariera; mama, Matilda Gill, fiica unui inginer de origine franceza, casatorit cu o romanca din Reghin.
Fratii s-au ajutat unii pe altii pentru a realiza o cariera intelectuala. Unii au ajuns cunoscuti publicului, dar nu s-au imbogatit. Lucrand in serviciul statului, cu salarii bugetare, au lasat in urma lor opere admirabile. Dintre acestia amintim numai pe: Gheorghe Leonida, care a studiat sculptura in Italia si apoi in Franta, a colaborat cu sculptorul Landowsky la statuia celebra a lui Crist, plasata pe Capo d'Asuchero din Rio de Janeiro, a carui figura a conceput-o. Operele lui se gasesc la Muzeul de Arta din Bucuresti si la castelul Bran.
A fost laureat cu Grand Prix - Franta 1922; Adela, medic oculist, a fost directoarea spitalului "Vatra Luminoasa";
Dimitrie Leonida a devenit inginer energetician, o figura stralucita a tehnicii romanesti, proiectant de baraje, creator al Muzeului Tehnic care ii poarta numele, laureat al Premiului de Stat.
Elisa Leonida a facut scoala primara la Galati si a absolvit liceul la Scoala Centrala din Bucuresti. Nepoata de inginer, fratele mai mare fiind tot inginer, a avut ambitia sa demonstreze ca si fetele pot imbratisa o cariera tehnica.
Absolventa a liceului clasic, face un prim pas spre viitoarea cariera, prin a a da examene de diferenta si a absolvi sectia reala, la liceul Mihai Viteazul.
Nu a fost insa admisa la Scoala de poduri si Sosele Bucuresti (Politehnica actuala), datorita prejudecatilor vremii.
Infruntand toate piedicile, pleaca la Berlin in anul 1909 si se inscrie la Academia Regala Tehnica din Berlin, scoala de traditie de la Charlottemburg, devenind prima femeie studenta a acestui asezamant, pe care il absolva in 1912. Devine prima diplomata cu titlul de inginer din Germania si Europa, implicit din Romania, unde isi va desfasura activitatea. Urmare a cercetarilor, s-a ajuns la concluzia ca nici o femeie nu a obtinut acest titlu inaintea ei.
Dar si la Berlin a avut de infruntat prejudecatile si piedici din partea colegilor si profesorilor. Unii profesori au ingaimat nauciti proteste; se intrebau: "In politehnica o studenta?" (Politehnica din Berlin); "Cine a mai auzit asa ceva?!"